Crescut atat la oras, cat si printre cantecele si jocurile satului romanesc, am fost dintotdeauna fascinat de natura si de oameni. Am trait intens diferentele de la sat la oras, dar nu m-am gandit niciodata ca ar trebui sa aleg intre ele – astfel ca astazi sunt un calator care savureaza unicitatea fiecarui loc si a fiecarui om intalnit, creand legaturi deschizatoare de drumuri si aducatoare de inspiratie.

Dupa ce mult timp am crezut ca voi imbratisa o cariera de informatician programator,  am avut parte de o explozie emotionala care mi-a aratat ca potentialul meu era mult mai variat si ca de fapt am nevoie sa imi exprim trairile (nu doar sa gandesc si sa calculez) – prin scris, prin pictura, prin cantec, prin dans – nu conteaza cum, doar sa o fac, daca am vreo pretentie la sanatate si echilibru, ca sa nu mai vorbim de fericire.

Pasul de cotitura s-a manifestat apoi prin urmarea cursurilor facultatii de psihologie si s-a continuat prin formari in şamanism, constelaţii familiale si vindecarea traumei transgeneraţionale. In 2010 am avut primul contact cu cantarea guturala siberiana (throat-singing) la atelierul de vindecare prin sunet cu Vladislav Matrenitsky si de-atunci am ramas fascinat de aceste sunete. Am calatorit apoi la originea cantarii guturale, in Republica Tuva, la festivalul “Intalnirea celor 13 samani”, iar in 2016, fascinat si mai mult de samanismul siberian, am zburat cateva mii de kilometri pana in Republica Sakha, acolo unde oamenii canta si natura raspunde.

Mi-este cel mai usor sa ma conectez la inima mea prin cantec. Asa cum m-a oglindit o persoana apropiata mie, atunci cand cant dau jos un “dop” de la inima si las cantecul din inima sa se reverse in mine si in jurul meu. In acest spatiu, granitele dintre oameni se pot dizolva si putem rezona impreuna cu adevarat.