Trezirea vocii

Incepe propria calatorie in conectarea cu vocea, dand frau liber energiei vitale

Cum ar fi sa ne consideram corpurile
ca pe niste instrumente muzicale?

Avem corzile vocale care imprima timbrul sunetului, dar avem si cutia de rezonanta, formata din corpul nostru. Unii oameni au o voce “de cap”, iar la polul opus unii au o voce adanca, din abdomen. Este important sa constientizam ca fiecare parte a corpului corespunde unei benzi din spectrul intreg al trairilor noastre. Putem cu totii sa ne amintim cum este sa fim “cu capul in nori”, complet prinsi in gandurile si visele cu ochii deschisi. Putem sa ne amintim si trairea concreta de a fi bine infipti in pamant atunci cand mergem pe munte si mare parte din prezenta noastra se manifesta la nivelul talpilor – pentru ca fiecare pas conteaza si vrem sa ne pastram stabilitatea. Putem sa ne amintim de caldura din piept atunci cand simtim iubire in relatie cu cei dragi.

Nicio parte a corpului nu este mai buna sau mai importanta decat alta iar potentialul nostru se manifesta mai plenar atunci cand functionam ca un intreg care se adapteaza in mod spontan situatiei, in modul cel mai potrivit.

Aceste “spatii de traire” din interiorul nostru sunt uneori blocate de trairile care s-au manifestat in zona respectiva si pe care, dintr-un motiv sau altul, le-am respins. Pentru ca nu sunt trairi bune, frumoase, onorabile, acceptabile si asa mai departe. Energia vitala, atunci cand circula prin corpul nostru, este restrictionata de aceste blocaje psihosomatice si astfel, treptat, ramane din ce in ce mai putin “loc” pentru viata si pot aparea diverse afectiuni ca manifestari ale unui stres cronic prelungit. De asemenea, creativitatea noastra si bucuria de a fi vii sunt mult diminuate de aceste povesti care ruleaza pe fundal (sub radarul prezentei noastre) si interfereaza cu experienta din fiecare moment.

Cum ne poate ajuta prietenia cu vocea?

Sunetul este energie care curge, care se propaga si care are potentialul de a rezona pe frecventa naturala a mediului prin care calatoreste.

Vocea noastra este sora geamana a respiratiei si cantam cu ajutorul energiei noastre vitale, cu ajutorul suflului. Prin relaxare si explorarea potentialului din voce, putem sa cantam pe frecventa acestor blocaje din interiorul nostru si atunci energia stagnata reintra in circuitul vitalitatii. Spatiul eliberat de aceste trairi vechi, “statute” – povesti si drame din trecut – unele chiar de la stramosii nostri, este ca o camera in care facem curat, deschidem fereastra si putem sa ne bucuram iarasi de viata.

Spatiul acesta “parazitat” de trecutul neprocesat (care pare viu si se manifesta iarasi si iarasi prin diverse situatii in viata noastra, pana il constientizam si il traim pana la capat) devine acum disponibil pentru efervescenta spontana a momentului prezent – sursa de inspiratie si creativitate.

Vitalitate

Trezim puterea instinctuala din abdomen si tot corpul este energizat

Prezenta

Ne eliberam de povestile trecutului si devenim disponibili pentru efervescenta spontana a momentului prezent

Relaxare

Atunci cand sunetul rezoneaza in corp se creeaza o stare de relaxare profunda

Stare de flux

Iti dai voie sa curgi in sensul curentului interior, bucurandu-ne de fiecare moment

Creativitate

Devenim constienti ca in interiorul nostru exista o sursa incredibila de creativitate

Incredere

Cand ne recapatam increderea in aceasta creativitate incontrolabila, ne recapatam increderea in viata

Ce s-ar intampla daca te-ai arata cu totul?

De asemenea, pe langa beneficiile asupra vitalitatii, atunci cand cantam descoperim fenomenul de flux – devenim constienti ca in interiorul nostru exista o sursa incredibila de creativitate care – desi multi dintre noi am incercat din rasputeri sa o controlam toata viata – ramane mereu libera de efortul, asteptarile si planurile noastre. Atunci avem de ales: ori continuam sa incercam sa controlam aceasta creativitate spontana, provocand si mai mult stres si frustrare in vietile noastre, ori ne dam voie sa curgem in sensul curentului interior, bucurandu-ne de fiecare moment, inclusiv de propria persoana asa cum apare ea in mod spontan in fiecare moment.

Atunci cand ne recapatam increderea in aceasta creativitate incontrolabila, ne recapatam increderea in viata. Facem trecerea de la paradigma “apararii”, in care anumite parti din noi care nu “corespund” trebuie sa ramana ascunse (in timp ce consumam cantitati ridicole de energie ca sa pastram acest camuflaj oricum ineficient) la paradigma deschiderii si a vulnerabilitatii – in care ne dam voie sa ne aratam cu totul, ca mod de a onora viata care curge prin noi.